In anul 1870, un leu romanesc valora un franc francez. In 1945, BNR vinde din rezerva de aur pentru a-l salva de armata sovietica



Istoria leului este strans impletita cu cea a poporului roman. Nici un eveniment major din viata Romaniei moderne nu s-ar fi putut produce in absenta monedei. Despre lei si bani, romanati sau romani, despre trecutul zbuciumat al tarii, am discutat cu Octavian Iliescu, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai istoriei monetare din Romania.




Bilant: In sistemul monetar european din acea vreme (anii 1860) circula deja o moneda cu nume de popor, francul francez. Ce ne-a impiedicat pe noi sa ne denumim moneda asa cum au facut francezii, cunoscuta fiind astazi valoarea de model, reprezentata de Franta, pentru societatea romaneasca?

Octavian Iliescu: Evident ca puterea exemplului. Bogdan Petriceicu Hasdeu, care era un hatru de felul sau, a intrebat in timpul dezbaterii asupra denumirii monedei: “Cum adica, merg la piata si dau cinci romani pentru un bou?” Apoi s-a propus numele de romanat; s-au batut chiar prototipurile din argint si aur ale romanatului. Insa, pana la urma, a fost lasata in coada de peste din pricina imprumutului de 100 milioane de franci francezi pe care Romania nu a reusit sa-l contracteze pentru a-si pune in aplicare planurile privind baterea monedei. Conjunctura internationala era si ea nefavorabila. Puterile europene, dar mai ales Imperiul Otoman, nu priveau cu ochi buni nici o initiativa care sugera independenta Romaniei.



Bilant: Moneda nationala este unul dintre elementele cele mai importante in existenta economica a unui stat, mai ales pentru unul aflat intr-o perioada de consolidare. Care era situatia monetara din ajunul baterii leului?

Octavian Iliescu: Leul era doar o unitate de calcul imaginara. Pe piata, circulau cateva zeci de monede divizionare de toate felurile, dar, in principal austriece, rusesti si turcesti, motiv pentru care relatiile economice erau mult ingreunate de necesitatea calcularii de numerar in diferitele monede aflate in circulatie. Cei mai castigati erau, evident, zarafii (valutistii de astazi). Ei stiau valoarea reala a monedelor in circulatie, impuneau cursul de schimb valutar si speculau activ pe diferentele de schimb. Leul imaginar era impartit in 40 de parale, iar o para in 3 bani. Consumatorul de rand, comerciantii, industriasii, deseori erau pacaliti sau se pacaleau intre ei. Vistieria stabilea raportarea fata de leul imaginar. Procedura aminteste de modul in care s-a calculat cursul de schimb intre moneda euro (care nu era inca batuta) si celelalte valute europene.



Bilant: Dar care este istoria celor doua denumiri ale monedei romanesti adoptate pana la urma - leu si divizionara sa ban?

Octavian Iliescu: Ca moneda fizica, leul a existat cam vreo 100 de ani. In secolele XVI-XVII, europenii intensifica comertul cu Imperiul Otoman, astfel ca, in zona aflata sub controlul Istanbulului, inclusiv in Tarile Romane, se revarsa o mare cantitate de moneda din Tarile de Jos. Cea mai frecventa este talerul olandez, moneda din argint de circa 28 grame, care avea pe fata efigia unui leu ridicat in doua labe (Loventhaler) - i se mai spunea talerul-leu. In Tarile Romane, aceasta moneda a circulat in paralel cu asprul turcesc, fiind cunoscuta sub denumirea de leu. Desi a avut o circulatie de numai 100 de ani, talerul-leu a ramas multa vreme unitate de calcul si de masura a valorii marfurilor si a altor monede pana in 1870, cand se bate leul romanesc.

In ceea ce priveste divizionara leului, banul, acesta reprezenta expresia romaneasca generala a valorilor monetare tot de vreo trei-patru secole. Cam in aceeasi perioada cu talerul-leu, pe teritoriul romanesc patrund dinarii unguresti, denumiti si bani, care aveau jumatate din valoarea asprului turcesc. Ulterior, dupa ce valoarea dinarului si valoarea asprului devin egale, pentru cele doua monede s-a generalizat termenul de ban.




Bilant: Prima moneda a fost batuta in timpul domniei lui Carol I?

Octavian Iliescu: Da. In 1867 este promulgata Legea noului sistem monetar. Acordul la care au ajuns Guvernul roman si Poarta Otomana prevedea ca divizionara leului, banul de arama, sa poarte stema tarii, in timp ce monedele de aur si argint sa fie batute cu semiluna otomana (ca insemn al dependentei politice). Romania a trecut imediat la baterea monedei de alama, de valoare mica, evitand sa bata monede de aur si argint. Legea a rezolvat temporar cele doua conditii de batere a monedei de baza: a declarat legala circulatia monedelor Uniunii latine (Franta, Italia, Elvetia, Belgia etc.) - pana la emisiunea nationala - fapt care a permis amanarea baterii leului cu semiluna si a asigurat lichiditatile necesare activitatilor economice. Moneda noua s-a batut mai tarziu. Totusi, pana atunci, in mare secret, Carol I a batut la o monetarie neidentificata (la Berlin sau Paris) o moneda din aur in valoare de 20 de lei. Aceasta avea pe fata efigia regelui, iar pe cealalta, inscriptia valorii nominale, anul baterii (1868) si legenda “Carol I Domnulu Romaniloru”. Imperiul Tarist si cel Austro-Ungar au protestat, din cauza legendei, astfel incat moneda nu a mai fost pusa in circulatie, iar jumatate din tirajul batut (circa 50-100 de monede) a fost ingropat la temelia Castelului Peles. Monedele ramase au fost facute cadou apropiatilor si curtenilor, ajungand in colectiile numismatilor sau sa fie purtate ca bijuterii.




Carolii, primele monede din aur romanesti, au aparut incepand din 1870, dupa deschiderea Monetariei de Stat. Emisiunile de moneda din aur au fost foate rare. Monetaria a emis 5.000 de piese de 20 lei din aur (6,45 g aur) - fapt care a limitat puterea de circulatie a monedei de 20 de lei.



Bilant: Ce valoare avea leul in sistemul monetar international, in perioada imediat urmatoare aparitiei monedei nationale?

Octavian Iliescu: Leul era o moneda foarte apreciata. O spun bazandu-ma atat pe amintiri personale, cat si pe cercetarea istoriei monede- lor romanesti. O bancnota emisa de Banca Nationala a Romaniei avea prioritate in fata francului francez, chiar si la Paris. La o paritate monetara oficiala de 1 leu la 1 franc, puteai sa cumperi 1,2 franci cu un leu. Leul de aur era si mai scump.




De altfel, BNR este, inca dinainte de Primul Razboi Mondial, una dintre cele 25 banci nationale din lume care are dreptul sa poansoneze lingourile din aur. Poansonul BNR reprezinta o garantie suficienta pentru un lingou de aur, astfel ca, de multe ori, acesta nu mai este verificat ca titlu sau greutate.




Bilant: In ce proportie moneda romaneasca avea acoperire in aur?

Octavian Iliescu: Atunci cand a fost batuta moneda de aur, nu a fost cazul. Problema constiturii unei rezerve de aur s-a pus mai tarziu, cand statul a emis primele bilete de hartie, moment legat de cel al Razboiului de Independenta (1877-1878). Pentru ca Romania nu avea inca la acea vreme o banca centrala care sa garanteze cu aur, la emiterea primelor bancnote de hartie - bilete ipotecare - a fost instituita ipoteca pe domeniile statului. La 1881, dupa infiintarea BNR, biletele ipotecare aflate in circulatie au fost preluate de banca si preschimbate cu noile bancnote. Pentru 1 leu care circula sub forma biletului ipotecar, BNR a dat 1 leu de hartie (1 leu = 0,32 g aur).




Bilant: Au existat cazuri de falsificare a monedei romanesti?

Octavian Iliescu: Intr-adevar au fost cazuri si in Romania, insa nu le-as spune falsificare. In 1944, sovieticii au pus in circulatie pe teritoriul Romaniei bancnote ale Armatei Rosii cu valoare inscriptionata de 100 lei, 500 de lei, 1.000 de lei si chiar de 5.000 de lei, incalcand, astfel, dreptul international care ii obliga sa puna

in circulatie pe teritoriul ocupat numai bancnotele tarii ocupante, respectiv rublele rusesti. Unul dintre efectele acestei interventii brutale in politica monetara interna a fost deprecierea rapida a leului. Ultimul bilant al BNR, de la 31 decembrie 1944, arata ca, la acea data, Banca Nationala avea acoperire (in aur si devize) pentru moneda in circulatie in proportie de peste 60%. Trebuie amintit ca raportul reflecta situatia monetara a tarii dupa patru ani de razboi costisitor.




In 1945, BNR initiaza campania de vanzare catre populatie a aurului din rezerva (asa-zisii cocosei). Era, daca vreti, o forma de a ascunde aurul de armata sovietica. Oricine subscria 100.000 de lei la imprumutul de refacere, daca mai platea 15.000 de lei, primea un cocosel de aur. Din pacate, prin Legea stabilizarii din 15 august 1947, comunistii pun mainile pe BNR si registrele acesteia. A urmat vanatoarea proprietarilor de cocosei.




Bilant: Declinul leului are legatura cu instalarea regimului comunist sau cu trecerea BNR in subordinea statului?

Octavian Iliescu: Declinul leului are ca punct de plecare Primul Razboi Mondial. Doua au fost motivele pentru care puterea leului s-a diminuat substantial: tezaurul BNR nu mai era la Bucuresti, ci la Moscova; iar pe de alta parte, Romania a fost obligata dupa razboi sa preia datoriile fostului Imperiu Austro-Ungar pentru partea trecuta la Romania Mare (Transilvania, Banat, Crisana, Maramures). Tara a fost devalizata de ocupatia germana. Am apucat vremea cand clantele de la usi erau din zinc, cele de alama fiind scoase si duse in Germania pentru a sustine industria de razboi.




Cu toate acestea, BNR a facut tot posibilul ca sa mentina stabilitatea monedei nationale. Astfel, chiar daca tezaurul nu mai era in subsolul bancii, BNR continua sa garanteze moneda (care circula sub forma de bancnota) cu aurul aflat la Moscova. Intre 1924 si 1929, la sfarsitul fiecarui an, presa publica bilantul BNR care avea o rubrica constanta - “Aur la Moscova”.




Tot asa se explica si ciudata moneda batuta de catre BNR in 1924. Pe cele doua monede, de 1 leu si 2 lei, din cupru si respectiv nichel, scria bun pentru 1 leu, bun pentru 2 lei.




BNR a mai incercat sa mentina stabilitatea leului si printr-o lege, numita Legea stabilizarii monetare, publicata in martie 1929. Din pacate, criza economica mondiala declansata in acelasi an a compromis aceste eforturi. Au urmat falimentele bancare ale Marmorosch-Blank, Banca de Scont.



Bilant: BNR ne pregateste leul greu. Cum comentati

aceste planuri? Este o masura oportuna sau nu?

Octavian Iliescu: Eu nu inteleg masura initiata de Banca Nationala. Cu toate ca se afirma ca populatia nu va suferi deloc, din momentul in care tai 4 zerouri inseamna ca moneda de 500 de lei nu va mai avea nici o valoare. Ce se va intampla cu aceasta moneda ramasa fara echivalent? Dupa parerea mea, daca se taiau doar trei zerouri era mult mai bine si pentru calculul de numerar, si pentru circulatia monedelor. BNR vrea ca socul introducerii euro sa fie cat mai mic si spera ca va fi mai facila preschimbarea leului greu in euro decat cea a leului normal. Din pacate, va face mai rau fiindca, daca in Uniunea Europeana introducerea monedei euro a dus la scumpiri, noi vom avea doua scumpiri, o data cu leul greu, apoi cu trecerea la euro a doua oara.




Eu am prins toate reformele monetare republicane din 1947 incoace. De exemplu, la reforma din 1947, un leu nou a fost echivalat cu 20.000 lei vechi, iar cetatenii nu aveau voie sa schimbe decat trei milioane de lei. Efectul a fost dezastruos pentru economiile populatiei si a dus la saracire.




Bilant: O situatie similara cu cea de pe piata monetara romaneasca a existat si in Italia. Stim ca si italienii erau milionari in moneda nationala cum suntem si noi acum. Italia de ce nu a trecut la o lira grea inainte de a adopta euro?

Octavian Iliescu: Poate ca BNR doreste sa evite problemele aparute in aceasta tara dupa adoptarea monedei euro.




Bilant: Ce fel de probleme?

Octavian Iliescu: Este o ipoteza. Nu stiu despre existenta vreunei probleme care sa fie diferita de cele aparute in restul tarilor care au adoptat moneda unica. Eu sper sa apuc ziua in care locul leului va fi luat de euro.




Bilant: Credeti ca romanii sunt atasati de leu. Se vor desparti greu de moneda nationala?

Octavian Iliescu: Nu suntem mai atasati decat nemtii sau francezii de monedele lor. Aceste popoare au renuntat totusi la marca, respectiv franc. Simbolistica nationala nu va disparea o data cu adoptarea monedei unice. Moneda euro romaneasca va contine elemente de identificare nationala asa cum sunt cele grecesti, franceze, italiene etc.




Evident ca leul poate fi un prilej de mandrie pentru noi. Este prima moneda denumita astfel. Dupa noi au mai aparut si alti lei: leva bulgareasca (1887), leka albaneza (1920) si leul moldovenesc (1991). Britanicii, posesorii celei mai vechi monede din Europa, inca nu au renuntat la lira. Au facut-o insa francezii (francul dateaza de la Revolutia franceza din 1789), marca germana de la sfarsitul secolului XIX, si sunt pe cale de a renunta popoare cu traditie in baterea monedelor - polonezii si ungurii

Oleg Cojocaru, Revista Bilant, editia online, aprilie 2005

sus